Revedere cu marea

Marea.. prezentă în vise, în dorințe ori de cîte ori doream să fug și să mă ascund, una din cele mai mari iubiri ale inimii mele.. marea. Anume ei îi simțeam lipsa cel mai acut în timpul și după tratament.

Nu am stat mult pe gînduri unde merg, cînd am primit permisiunea de la medic că pot pleca din țară. În cîteva ore eram acolo, pe malul ei, m-a primit atât de liniștită și calmă.

_mg_0040

În drum spre mare am primit confirmarea că sunt perfect sănătoasă. Ironia sorții, anume atunci am început a plînge, a mulțumi încă o dată corpului meu și universului că au fost alături de mine și au muncit atât de mult, poate uneori mai mult decît mine ca eu să fiu bine, din nou.

În ziua cu numărul doi am hotărît, mă duc să-mi pun greutățile de pe suflet, regretele pe valuri și să le trimit în larg pe mare. De parcă ar fi știut regina mea, ce aveam de gînd să fac. Mă întîlni agitată, își nimicea valurile de țărm.. precum și eu trebuia să-mi nimicesc regretele..

-Îți mulțumesc că ai venit, îți mulțumesc că ai plecat. Îți mulțumesc că mi-ai adus aripile înapoi. Independența, conexiunea la oxigen, dreptul de a fi din nou eu. Și nu mă înțelege greșit nu te fac pe tine vinovată de ceea ce s-a întîmplat, din contra îți mulțumesc, eu am fost prea lașă. De una singură mi-am pus aceste limite însă tot de una singura nu am putut să mă eliberez de ele. A trebuit să vii tu, încercarea vieții mele ca să mă trezești și să mă impui să-mi cos aripile din nou și să scap de orice stereotip și să învăț să las să plece oameni din viața mea. Iar pe alții să-i primesc cu drag. Să invăț că nimănui nu-i aparțin și ca nimeni în lume nu îmi aparține.

Pe malurile ei am avut tăria de caracter să am un dialog fără filtru cu boala ce plecase.. demult plecase.. de fapt cred că fusese un monolog, nu am auzit nici o replică înapoi.

_mg_0063

Vremea la mare se oprește-n loc, o data cu ea și mintea tot..acum cînd scriu aceste rînduri tot încerc să îmi amintesc ce mi-am zis, ce i-am zis, de acolo de pe mal și nu îmi pot aminti nimic, iată asta numesc eu zbor, iată asta numesc eu eliberare de tot, chiar și de propriile gînduri. E uimitor cum natura reușește să te încarce și să te elibereze în același timp.

Processed with VSCO with a5 preset

Te iubesc marea mea. Mi-e dor și îți promit, revin curînd.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

signature_black

Anunțuri

2 gânduri despre „Revedere cu marea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s